Educație financiară pentru cei mici: cum responsabilizăm copiii cu banii

Comportamentele responsabile în relația cu banii se construiesc încă de la cele mai fragede vârste. Ca orice altă deprindere, ea trebuie exersată și cultivată din timp, pentru a da roade. Este ca practicarea unui sport sau învățarea unui instrument muzical. Dacă începi din timp, ai șanse să performezi și mai ales ai timp să reușești acest lucru. Să vedem, deci, cum ne educăm copiii într-o manieră sănătoasă privitor la bani.

Iată câteva principii de bază care ar trebui să fie respectate de părinții ce își doresc să crească viitori adulți responsabili și stabili din punct de vedere financiar:

1. Începe din timp discuțiile cu privire la bani

Banii, monedele, bancnotele, conturile bancare, criptomonedele, toate acestea nu trebuie să reprezinte niște noțiuni abstracte pentru un copil din ziua de astăzi. Niciodată nu e prea devreme să începi să discuți, pe înțelesul lui, și să-i explici ce sunt aceste instrumente, cum se câștigă și la ce folosesc. Chiar dacă limbajul simplu folosit de tine oricum poate fi greoi pentru un copil de 4-5 ani de exemplu, e important să comunici cu el și să-l tratezi ca pe un adult care înțelege fiindcă, deși la nivel conștient poate nu pătrunde toate informațiile, undeva în subconștient ele sunt înmagazinate și vor ieși la lumină la momentul potrivit.

2. Oferă-i copilului un exemplu pozitiv

Oricât de mult ai comunica cu el și i-ai spune cât de important este să aibă priorități cu banii și să nu cheltuiască tot bugetul pe înghețată, într-o zi, copilul nu va asimila și nu va dobândi niciun comportament dacă spusele tale nu sunt însoțite și de fapte.

E ca și cum vrei ca micuțul tău său fie empatic, să-și ajute semenii, să dăruiască, dar nu vede la tine niciodată că întinzi măcar o bucată de pâine unui om al străzii.

Exemplul personal oferit de părinți este cel mai bun sfat financiar pentru copii!

3. Oferă-i copilului un buget pentru o perioadă de timp

Unii economiști spun că la 9-10 ani ar fi ideal să-i oferi copilului un buget. El poate fi săptămânal sau pur și simplu o sumă de bani în care să se încadreze când, de exemplu, mergeți într-un parc de distracții.

E mai bine să greșească cu 200 de lei la 10 ani decât cu 20.000 de euro la 35, așa că permite-i copilului să facă greșeli cu banii pentru că, între noi fie vorba, tu le faci și acum din când în când, nu-i așa? Și este perfect normal! Important este că trebuie să exersăm până reușim să dobândim pe deplin un comportament responsabil sau cel puțin să avem cât mai puține erori în gestionarea banilor noștri.

4. Încurajează-ți copilul să-și câștige banii prin muncă

Mai sus vorbeam despre oferirea unui buget cu anumite ocazii sau pe o perioadă limitată de timp. Măsura este și mai eficientă dacă acel buget este câștigat de el însuși. Copiii, la fel ca adulții, apreciază mai mult banii atunci când simt că au depus un efort pentru a-i câștiga. Din păcate, puțini părinți pot aplica această tactică, deoarece majoritatea se lasă cuprinși de un așa-zis sentiment de milă sau nu cunosc legile edicației financiare, motiv pentru care li se pare absurd să-și pună copiii să muncească, din moment ce ei le fac toate poftele. Însă astfel de comportamente pot da naștere unei atitudini de adult nemotivat să facă nimic, ce așteaptă în permanență sprijin de la mama sau de la tata. Or, nu cred că vreun părinte își dorește acest lucru și chiar dacă și-ar dori, vine o vreme când părintele nu mai este lângă copil și atunci e posibil ca el să ajungă să fie extrem de vulnerabil și neajutorat în fața vieții. Chiar dacă ar moșteni o avere impresionantă, e posibil s-o risipească, nefiind învățat ce înseamnă responsabilitatea și valoarea banilor.

Prin urmare, oferă copilului sarcini în urma cărora să fie remunerat. E de evitat, totuși, să-l plătești pentru lucrurile care țin de obligațiile lui de bază, cum ar fi efectuarea temelor pentru acasă sau notele bune la școală. Este vorba despre implicarea lui în sarcini suplimentare, cum ar fi să o ajute pe mama să facă curățenie în bucătărie, nici măcar la el în cameră, unde responsabilitatea îl vizează direct. Trebuie evitat, deci, să înveți copilul să își îndeplinească atribuțiile doar fiind recompensat.

5. Copiii trebuie să fie implicați în luarea marilor decizii în familie, care implică achiziții substanțiale

Atunci când familia ta plănuiește să facă achiziții majore, cum ar fi o casă, o mașină nouă sau electrocasnice de bucătărie, include-ți copiii în acest proces. Îi puteți învăța despre importanța cercetării înainte de a face o achiziție mare, despre factorii care intervin în luarea deciziilor și despre cum comparați produsele și prețurile. Trebuie să permiți copiilor să vă însoțească atunci când sunteți gata să faceți achiziția repsectivă.

6. Explicația relației dintre dorințe și nevoi

E important ca una dintre discuțiile despre educație financiară să facă referire la dorințe vs. nevoi. Copilul trebuie să înțeleagă faptul că e mai important să fie cumpărate rechizitele școlare în detrimentul unui anumit joc. Desigur că, în calitate de părinți vei prefera să faci un efort poate și să-i cumperi ceea ce-și dorește și să te achiți și de nevoi, însă încearcă măcar să faci un exercițiu și lasă o pauză între achiziții. De exemplu, dacă vrei să cumperi și ce are nevoie și ce-și dorește, cumpără astăzi necesarul și peste patru zile, timp în care îi oferi anumite sarcini, cumperi și ceea ce reprezintă dorința. Așa va înțelege că trebuie să depună efort pentru ceea ce-și dorește și că pe primul loc, atunci când are bani, trebuie să pună nevoile, obligațiile.

Nu-ți dorești ca la maturitate să-și spargă tot salariul într-o zi, la mall, iar tu să-i plătești facturile, nu? Exact așa mă gândeam și eu, deci treci la treabă!

Cu aceste activități simple, fiecare părinte poate contribui la crearea unei baze financiare solide și îi poate învăța pe copii obiceiuri bune de finanțare personală, astfel încât să devină adulți atenți la bani. În cele din urmă, da, poate fi dificil! Orice părinte vrea ca micuțul lui să nu ducă lipsă de nimic, să aibă tot ce n-a avut el și să îi pună totul pe tavă. Este, însă, aceasta rețeta ideală? Categoric, nu!